Infrastructura IT este una dintre dimensiunile fundamentale în măsurarea maturității hybridresourcing. Fundamental înseamnă aici ceva specific: această dimensiune trebuie să fie în ordine înainte ca dimensiunile dependente, precum managementul performanței sau etica, să poată crește într-un mod semnificativ. O organizație poate avea foarte bine ambiții în domeniul luării deciziilor bazate pe AI, în timp ce infrastructura de dedesubt se află încă la nivel de bază. Aceasta nu este o contradicție, este o ordine care nu poate fi omisă.
Măsurarea nu urmărește dacă aveți un contract cloud sau dacă ați înlocuit câteva servere. Ea urmărește dacă mediul dumneavoastră tehnic este pregătit să susțină aplicații de AI: pot sistemele comunica între ele, este disponibilă capacitate de calcul atunci când o aplicație o cere, și este arhitectura construită astfel încât o aplicație nouă să nu se ciocnească imediat de limitele unui sistem îmbătrânit. Este vorba despre întrebarea dacă temelia poate susține o încărcătură, nu despre întrebarea dacă s-a construit deja ceva pe ea.
La nivel de bază, infrastructura funcționează pe ceea ce a fost instalat cândva, adesea fără ca cineva să mai știe exact de ce. Sistemele sunt conectate prin căi indirecte, integrările au fost create manual, iar fiecare extindere se simte ca un risc.
La nivel de foundation, există o imagine de ansamblu asupra a ceea ce există. Organizația știe care sisteme există, ce date circulă prin ele și unde se situează blocajele. Nu există încă o abordare structurală, dar există o hartă.
La nivel de activation, au fost făcuți primii pași pentru a face infrastructura potrivită pentru aplicații de AI: integrările care anterior funcționau manual au fost automatizate, iar a fost rezervată capacitate pentru experimente.
La nivel de insight, infrastructura este configurată să fie scalabilă. Aplicații noi pot fi adăugate fără ca întregul sistem să fie revizuit, și există monitorizare care arată unde infrastructura intră sub presiune.
La nivel de intelligence, infrastructura însăși face parte din capacitatea de adaptare a organizației. Se scalează în funcție de cerere, semnalează blocajele înainte ca acestea să devină acute și nu mai constituie o piedică pentru ceea ce organizația dorește să construiască.
Există câteva semnale mai fiabile decât o autoevaluare. Cine întreabă cât timp durează conectarea unui sistem nou la mediul existent, și constată că răspunsul variază puternic de la o echipă la alta, vede imediat că nu există o imagine comună asupra arhitecturii. Cine întreabă dacă un proiect pilot de AI s-a blocat vreodată din cauza unei limitări tehnice pe care nimeni nu o anticipase, aude adesea o hezitare mai relevantă decât răspunsul în sine. Și cine întreabă cine din organizație poate vedea de ansamblu întregul peisaj tehnic primește, la nivel de bază și de foundation, de obicei numele unei singure persoane, nu un sistem.
Exact de aceea este valoroasă runda de plotare din cadrul măsurării. Atunci când un CIO, un manager IT și un proprietar de proces evaluează separat maturitatea infrastructurii, dispersia dintre aceste scoruri se dovedește adesea mai mare decât s-ar aștepta. Această dispersie nu este o eroare a măsurării, ea este ea însăși informație: arată dacă organizația are o imagine comună asupra propriului fundament sau dacă fiecare echipă navighează pe baza propriilor sale asumpții.
Pasul de la baseline la foundation necesită mai ales o privire de ansamblu: cartografierea a ceea ce există, înainte de a adăuga ceva. Pasul de la foundation la activation necesită o investiție direcționată în integrări și capacitate, în locurile în care harta din pasul anterior a scos la iveală blocaje. Pasul spre insight necesită o arhitectură construită pe scalabilitate, în locul unor soluții izolate pentru probleme izolate. Iar pasul spre intelligence necesită ca infrastructura să fie tratată ca ceva care se adaptează continuu, nu ca ceva care este înlocuit o dată la câțiva ani.
Ce anume costă acest pas în timp și resurse depinde de organizație, de sistemele existente și de ambiția din spatele lui. O indicație a factorilor de care depinde acest lucru găsiți pe pagina care calculează ce presupune creșterea unei organizații cu un nivel.
Infrastructura este stratul pe care se sprijină celelalte dimensiuni, dar nu funcționează izolat. O organizație cu o infrastructură solidă, dar cu o maturitate slabă a managementului de date, are conductele instalate, dar nu curentul care trebuie să circule prin ele. Și o infrastructură care este corectă din punct de vedere tehnic, dar care nu este integrată cu atenția pentru confidențialitate și securitate, poartă riscuri care devin vizibile abia atunci când este prea târziu. Cele șapte dimensiuni ale măsurării nu pot fi, prin urmare, citite izolat; infrastructura este începutul unui lanț, nu întreaga poveste.
Această măsurare arată dacă organizația dumneavoastră poate susține AI: dacă fundamentul este pregătit pentru a face aplicațiile să funcționeze structural. Ea nu spune nimic despre ce parte a muncii se califică ea însăși pentru AI. La această întrebare răspunde scanul de lucru al FTE TO AI, care calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI. Cele două întrebări se completează reciproc, dar aceasta este ordinea care funcționează: mai întâi o imagine asupra a ceea ce organizația poate susține, apoi o imagine asupra a ceea ce este de susținut.
Măsurarea maturității, inclusiv runda de plotare pentru infrastructură, este în construcție. Cei care doresc să utilizeze măsurarea imediat ce va fi disponibilă se pot înscrie pe lista de așteptare.
Vraag maar wat er moet staan voordat AI in uw organisatie kan landen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.