La nivelul foundation se află baza: există o formă de infrastructură IT capabilă să susțină aplicații de AI, există un început de gestionare a datelor, iar organizația a decis că AI este ceva de luat în serios. Activation este pasul următor. Înseamnă că nu mai există doar planuri și intenții, ci că AI funcționează efectiv — într-o echipă, într-un proces, într-o parte a organizației. Există ceva în uz. Există ceva care produce un rezultat pe care oamenii îl pot arăta cu degetul.
Aceasta este o situație fundamental diferită de foundation, unde întrebarea este încă dacă organizația poate începe. La activation, întrebarea aceea și-a găsit răspunsul: s-a început. Întrebarea care rămâne este dacă acel început se poate repeta, extinde și transfera — sau dacă rămâne limitat la locul unde a apărut.
Organizațiile la acest nivel se recunosc de obicei într-o serie de tipare recurente. Există un pilot care funcționează, susținut de obicei de câteva persoane excepțional de motivate, care au descoperit singure cum trebuie făcut. Există rezultat, dar rezultatul depinde de persoane, nu de un proces. Dacă acea persoană plecă sau este ocupată cu alte sarcini, inițiativa se blochează.
Infrastructura IT susține ceea ce se întâmplă, dar nu este concepută pentru a fi scalată: ce funcționează într-un loc trebuie reconstruit în altă parte, cu alte instrumente, alte acorduri, alte presupuneri. Gestionarea datelor este suficientă pentru aplicația existentă acum, dar nu este suficient de ordonată pentru a permite construirea unei a doua sau a treia aplicații fără repetarea muncii. Iar la nivel organizațional lipsește frecvent o imagine comună: un departament nu știe că altul a construit ceva similar, și nu există un loc unde această cunoaștere să se adune.
Cele șapte dimensii ale măsurării evidențiază de obicei exact acest tipar: dimensiuni fundamentale precum organizația, infrastructura IT și gestionarea datelor obțin scoruri mai mici decât dimensiunile dependente care se construiesc pe baza lor. Există deci activitate, dar stratul care trebuie să susțină acea activitate nu este încă finalizat.
Mai multe semnale apar frecvent împreună. Se vorbește despre „instrumentul acela pe care îl folosește echipa lui X” în loc de o facilitate disponibilă pentru întreaga organizație. Întrebările despre o aplicație ajung la o singură persoană, nu la un proces sau la documentație. Dacă altcineva dintr-o altă echipă are aceeași problemă, persoana respectivă începe din nou, cu propria abordare, în loc să se conecteze la ceea ce există deja. Iar deciziile privind extinderea — mai mult buget, mai mulți oameni, mai multe aplicații — se bazează pe instinct și anecdotă, pentru că nu există o imagine comună despre ce funcționează și de ce.
Runda de plotare din cadrul măsurării face acest lucru vizibil în mod concret. Când mai multe persoane notează separat, la nivelul activation se observă de obicei o dispersie mai mare decât la alte niveluri: cei aflați apropiat de inițiativă evaluează organizația mai sus decât cei aflați mai departe de ea. Această dispersie este ea însăși un semnal. Ea arată că succesul la acest nivel este perceput frecvent la nivel local și că imaginea despre „unde ne aflăm” nu este încă comună.
Trecerea de la activation la nivelul următor — insight — nu se referă la mai multe piloturi sau mai mult entuziasm. Acestea există deja. Trecerea se referă la a face suportabil ceea ce funcționează deja: o infrastructură care nu depinde de un singur departament, o gestionare a datelor care nu obligă o a doua aplicație să repete munca deja făcută, și o formă organizațională în care cunoștințele despre ce funcționează nu rămân blocate la o singură persoană. Acesta este mai puțin un pas tehnic și mai mult unul structural: este vorba despre cine este proprietarul a ceea ce a fost construit și dacă acea proprietate se extinde dincolo de persoanele care au avut inițiativa.
Modul exact în care se prezintă acest pas diferă de la o organizație la alta și depinde de locul unde dispersia dintre cele șapte dimensii este cea mai mare. Pentru cei care se află la nivelul activation și doresc să știe exact ce trebuie făcut pentru a avansa, există un traseu detaliat la cum treceți de la activation la nivelul următor. Cei care se recunosc mai degrabă în imaginea unei organizații care încă trebuie să înceapă găsesc pasul corespunzător la cum treceți de la foundation la nivelul următor. Iar cei care doresc să știe ce mai rămâne de făcut după activation — cum se prezintă o organizație care a avansat dincolo de prima aplicație funcțională — pot citi despre asta la ce înseamnă în practică nivelul insight.
Această măsurare arată dacă organizația poate susține AI: dacă stratul fundamental se află sub o aplicație și dacă activation se poate extinde fără să rămână dependentă de persoane. Aceasta este o întrebare diferită de întrebarea privind ce parte din muncă este ea însăși eligibilă pentru AI. Cei care doresc să afle acest lucru — ce parte a unei sarcini, a unui rol sau a unui proces poate fi efectiv preluată de AI — găsesc acest lucru în scanul de muncă al FTE TO AI, care calculează pentru fiecare sarcină ce parte a muncii se poate transfera. Cele două întrebări se completează: una măsoară terenul pe care AI se poate sprijini, cealaltă măsoară ce se poate construi pe acel teren.
Vraag maar wat er moet staan voordat AI in uw organisatie kan landen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.