Un rezultat scăzut la măsurarea maturității ridică la majoritatea directorilor aceeași întrebare: cât de grav este. Răspunsul este că întrebarea în sine vine prea devreme. Un număr scăzut pe una dintre cele șapte dimensiuni poate însemna două scenarii care au puțin de-a face unul cu celălalt, iar instrumentul singur nu vă spune care dintre cele două se aplică.
Primul scenariu este organizația care se află la început. Nu există un management al datelor care este menținut constant, nu există o infrastructură care poate susține aplicații AI, iar organizația însăși nu și-a format încă obiceiul de a lucra cu sisteme AI. În acest scenariu, scorul scăzut este o descriere corectă a situației. Nu este nimic ciudat în asta; majoritatea organizațiilor începe aici. Ceea ce contează este ordinea în care se construiește acest lucru. La de ce dimensiunile fundamentale trebuie să vină primele puteți citi de ce organizația, infrastructura IT și managementul datelor nu se află alături de celelalte dimensiuni, ci dedesubtul lor — un nivel de intelligence la nivel de decizie are puțină valoare dacă datele pe care se bazează aceste decizii nu sunt fiabile.
Al doilea scenariu este mai puțin vizibil și adesea mai surprinzător pentru o conducere. Organizația a construit deja ceva — proiecte pilot, aplicații separate, o echipă care lucrează cu acestea — dar persoanele care completează chestionarul obțin scoruri semnificativ diferite. CIO-ul vede o infrastructură care este pregătită; COO-ul vede procese care se bazează încă pe control manual. CHRO-ul vede o organizație care îmbrățișează AI; liderii de echipă văd oameni care ignoră instrumentele de îndată ce lucrurile devin dificile. În acest scenariu, scorul mediu scăzut nu este problema. Dispersia este problema.
Aceasta este motivul pentru care măsurarea funcționează cu o rundă-pilot: mai multe persoane acordă scoruri separat, fără să vadă răspunsurile celuilalt, și doar după aceea devine vizibilă dispersia. O organizație cu o medie scăzută și o dispersie mică știe unde se află și poate continua de acolo. O organizație cu o medie care pare acceptabilă, dar cu o dispersie mare, are o altă problemă: nu există o imagine comună a realității, și această imagine trebuie să existe înainte ca un scor să aibă vreo semnificație.
Măsurarea indică dispersia. Nu o explică și nu o rezolvă. Dacă CIO-ul și COO-ul acordă scoruri diferite în mod structural la infrastructura IT, atunci acesta este un dialog care trebuie purtat — despre ce anume a fost construit exact, cine are acces la aceasta și ce parte din aceasta funcționează în producție versus într-un mediu pilot. Măsurarea oferă punctul de start al acestei discuții, nu rezultatul. Același lucru se aplică scenariului unu: a ști că nu există încă nimic nu este un plan pentru a construi ceva. La cât de matură este organizația dumneavoastră când vine vorba de AI și cât de matură este infrastructura dumneavoastră IT când vine vorba de AI este descris, pentru fiecare dimensiune, la ce se referă nivelurile de la baseline la intelligence, astfel încât un scor scăzut primește o direcție, nu doar o judecată.
Un scor scăzut la dimensiunile fundamentale nu înseamnă că teme dependente precum luarea deciziilor și comportamentul agenților devin relevante abia peste un an. Înseamnă că aceste teme pot fi deja consemnate acum, chiar dacă implementarea trebuie să mai aștepte. Ce decizii se iau de fapt într-o organizație și de către cine este descris la ce trebuie să conțină un inventar al deciziilor, iar care dintre aceste decizii rămân, în principiu, în afara sferei de automatizare — din motive legale, etice sau administrative — puteți citi la care decizii nu trebuie niciodată automatizate. Această activitate poate începe în timp ce dimensiunile fundamentale încă se dezvoltă; nu trebuie să așteptăm până când infrastructura este în ordine, chiar dacă implementarea va aștepta acest lucru.
Un scor scăzut nu prezice un calendar și nici un rezultat. Două organizații cu un scor identic pot avea căi foarte diferite înaintea lor, în funcție de unde exact s-a situat dispersia, care scenariu s-a aplicat și cât de mult din fundament era deja prezent informal, fără ca chestionarul să poată capta acest lucru. Măsurarea este o fotografie cu șapte dimensiuni și cinci niveluri; nu este o predicție a ceea ce se va întâmpla după această fotografie.
În timp ce măsurarea maturității arată capacitatea de susținere a organizației — poate organizația să susțină AI, pe baza fundamentului existent și a imaginii comune — o altă întrebare se referă la altceva: ce poate prelua efectiv AI în această organizație. Aceasta este o întrebare la nivel de sarcină, nu la nivel de organizație, și la ea răspunde scanul de lucru al FTE TO AI, care calculează pentru fiecare sarcină ce parte din aceasta poate fi preluată de AI. Cele două întrebări se succed: doar când este clar dacă, și unde, organizația poate susține această greutate, are sens să știm ce poate fi efectiv preluat. Cine vede un scor scăzut la măsurare nu poate deci inversa aceste două întrebări — dar le poate deja pune ambele în lumină.
Vraag maar wat er moet staan voordat AI in uw organisatie kan landen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.