Infrastructura IT este una dintre cele șapte dimensiuni din măsurarea maturității hybridresourcing, și una dintre dimensiile care preced celelalte. Nu pentru că infrastructura este mai importantă decât oamenii sau rezultatul, ci pentru că ordinea este fixă: o aplicație AI rulează pe sisteme, și dacă acele sisteme nu comunică între ele, fiecare pas următor se blochează undeva. Această pagină tratează ce cuprinde această dimensiune, la ce vă puteți uita pentru a vedea unde se situează organizația dumneavoastră și ce se schimbă între niveluri.
Infrastructura IT se referă la sistemele care susțin organizația: aplicațiile, legăturile dintre ele, puterea de calcul și stocarea, și măsura în care acest întreg este pregătit pentru schimbare. O organizație cu multe sisteme care coexistă fără nicio legătură între ele obține un scor diferit față de o organizație în care datele și funcționalitatea pot circula între sisteme. Nu este vorba despre cantitatea de tehnologie, ci despre modul în care acea tehnologie se leagă între ea.
Cele cinci niveluri — baseline, foundation, activation, insight, intelligence — descriu o construcție progresivă. La nivelul baseline, sistemele funcționează de obicei izolat, configurate pentru procesul pentru care au fost odată alese, fără ca legarea lor între ele să fi fost o cerință de proiectare. Ce înseamnă baseline în practică pentru o organizație în ansamblu este detaliat pe pagina despre nivelul baseline. La nivelurile superioare, imaginea se schimbă: sistemele sunt configurate astfel încât aplicațiile noi să se poată conecta fără ca structura de bază să trebuiască să fie reconstruită.
Există câteva semnale care spun deja ceva fără o investigație suplimentară. Dacă adăugarea unei noi aplicații necesită, în mod standard, un traseu separat de integrare, infrastructura se situează probabil la unul dintre nivelurile inferioare. Dacă angajații copiază manual date între sisteme pentru că lipsește o legătură, este un semn că infrastructura nu este încă pregătită pentru coerență. Dacă nimeni din organizație nu are o imagine actualizată a sistemelor care funcționează și a modului în care sunt conectate, lipsește baza pentru a spune ceva despre asta.
La niveluri superioare, aceste semnale se schimbă. Funcționalitățile noi se pot conecta la legăturile existente, în loc de a necesita altele noi. Puterea de calcul și stocarea sunt scalabile fără ca fiecare extindere să fie un proiect separat. Și există o persoană sau o echipă care are o imagine de ansamblu asupra întregului, nu doar asupra propriului sistem.
Runda de plot din măsurarea maturității concretizează această imagine: mai multe persoane din organizație evaluează dimensiunea separat, fără să vadă răspunsurile celorlalți. Dacă departamentul IT plasează infrastructura la activation, iar partea de business o plasează la baseline, această dispersie spune ceva. De multe ori înseamnă că au fost construite anumite facilități, dar acestea nu sunt folosite așa cum s-a intenționat — sau că cei care lucrează cu ele zilnic au o imagine diferită față de cei care le administrează.
Pasul de la baseline la foundation necesită, de regulă, o imagine de ansamblu: să se cunoască ce sisteme există, cum se leagă între ele și unde se află blocajele în această legătură. Este o inventariere, nu un proiect de construcție. Fără această imagine de ansamblu, fiecare pas următor este o presupunere.
Pasul de la foundation la activation necesită, de multe ori, legături care încă nu există: o modalitate ca datele să circule între sisteme fără o etapă manuală intermediară. Aceasta poate fi o intervenție tehnică, dar este și o decizie despre ce sisteme primesc prioritate — nu totul trebuie conectat simultan.
Pasul către insight și intelligence necesită o infrastructură pregătită pentru experimentare: putere de calcul care poate fi scalată în sus și în jos, medii în care aplicații noi pot fi testate fără a afecta sistemul de producție. Este un mod diferit de organizare față de ceea ce majoritatea organizațiilor au construit inițial, iar amploarea acestui pas depinde puternic de cât de mult există deja.
Ce costă acest pas nu se poate rezuma într-o sumă — depinde de numărul de sisteme, de vechimea infrastructurii și de măsura în care deciziile anterioare au ținut deja cont de conectare. Ce este sigur: infrastructura rareori funcționează izolat. Pasul devine mai ușor sau mai dificil în funcție de modul în care este organizat managementul datelor, pentru că un sistem bine conectat oferă puțin dacă datele din el nu sunt de încredere. De asemenea, confidențialitatea și securitatea se deplasează odată cu acest pas: mai multă conectare înseamnă mai multe locuri prin care datele pot scăpa, și acest lucru trebuie luat în considerare în proiectare, nu ulterior. Și fără oameni care pot administra și utiliza noile sisteme, o infrastructură conectată rămâne o facilitate pe care nimeni nu o pune în funcțiune.
Această pagină tratează dacă infrastructura poate susține AI — nu ce muncă ar putea prelua AI dacă această infrastructură este deja în picioare. Aceasta este o altă întrebare, cu un alt instrument. Scanul de muncă al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI, dat fiind sistemele existente în prezent. Acest rezultat este cel mai fiabil atunci când este deja clar la ce nivel se situează infrastructura: un scan de muncă pe un fundament care încă nu susține nimic produce o cifră pe care nimeni nu o poate pune în practică.
Vraag maar wat er moet staan voordat AI in uw organisatie kan landen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.