În multe săli de consiliu, discuția despre AI ajunge mai devreme sau mai târziu la ritm. Un membru al conducerii vrea să accelereze, altul frânează, și nimeni nu poate indica precis de unde vine diferența de viziune. Nu este pentru că oamenii nu doresc să ajungă la un acord. Este pentru că nu există o imagine comună despre unde se află organizația în acest moment. Fără acea imagine, orice poziție privind ritmul este o opinie, iar opiniile sunt greu de reconciliat. De ce conducerea dumneavoastră nu este de acord privind ritmul AI descrie acest tipar mai detaliat; această pagină se referă la metoda care abordează problema.
Măsurarea maturității de la hybridresourcing nu opune o opinie alteia. Ea pune una lângă alta șapte dimensiuni — printre care organizarea, infrastructura IT și managementul datelor — și determină pentru fiecare dimensiune un nivel: baseline, foundation, activation, insight sau intelligence. Aceasta nu produce o judecată asupra ambiției, ci o descriere a locului în care se află organizația în acest moment, dimensiune cu dimensiune.
Cel mai important aspect aici este ordinea. Dimensiunile fundamentale preced pe cele dependente, nu pentru că aceasta ar fi o preferință, ci pentru că este ordinea în care funcționează lucrurile. O organizație care se află încă la nivelul baseline în privința managementului datelor nu poate atinge nivelul activation pe o dimensiune dependentă, indiferent cât de mult ar dori conducerea acest lucru. Măsurarea face vizibilă acea dependență, în loc să o presupună.
Componenta care schimbă cel mai mult discuția despre ritm este runda de plotare. Mai multe persoane din organizație — consiliul de administrație, conducerea și, adesea, și persoane care realizează efectiv munca — evaluează separat aceleași șapte dimensiuni. Doar după aceea scorurile sunt puse unele lângă altele.
Ce devine vizibil atunci este dispersia. Nu o singură cifră, ci o serie de estimări divergente, iar aceste diferențe sunt exact locul unde discuția se blochează de obicei. Dacă directorul general estimează dimensiunea managementului datelor la nivelul insight, iar directorul IT la nivelul foundation, această diferență nu mai este o simplă atmosferă în sala de ședințe. Este o cifră care cere explicație. De ce evaluează unul mai sus decât celălalt? Ce presupunere se află la baza acestui lucru? Runda de plotare deplasează discuția de la ritm către presupuneri, iar presupunerile pot fi verificate.
Măsurarea nu determină ritmul. Ea nu oferă un sfat personalizat, nici o recomandare privind ce ar trebui să facă organizația acum, și nici o predicție privind cât timp va dura trecerea de la un nivel la altul. Aceasta depinde de prea mulți factori pe care măsurarea nu îi cunoaște — contextul sectorial, capacitatea disponibilă, investițiile anterioare — pentru a face o afirmație care să fie mai mult decât o presupunere.
Măsurarea nu garantează nici rezultatele. Un scor ridicat pe o dimensiune spune ceva despre starea actuală, nu despre ce va face organizația cu acest lucru sau ce va rezulta din el. Iar măsurarea este o fotografie de moment; ea se demodează. Cât de des trebuie repetată o măsurare a maturității tratează întrebarea cât timp rămâne valabil un scor, iar răspunsul este: mai puțin timp decât se așteaptă adesea membrii conducerii, în special în cazul organizațiilor care au început de puțin timp procesul de schimbare.
Ce nu face măsurarea, de asemenea, este să facă discuția inutilă. Ea deplasează discuția către un loc unde este mai productivă, dar consiliul de administrație și conducerea trebuie totuși să o desfășoare ele însele — între ele, despre dispersia pe care o dezvăluie runda de plotare.
Un scor scăzut pe una dintre dimensiunile fundamentale nu este o judecată negativă. Este o descriere a locului în care se află organizația, și acea descriere cere o decizie: fie se construiește mai întâi, fie se continuă totuși în ciuda riscului. Care sunt cele două scenarii asociate unui scor scăzut explică cele două căi posibile în acest caz, fără a prezenta una ca fiind mai bună decât cealaltă. Acesta este și motivul pentru care această măsurare nu oferă sfaturi: ce cale se potrivește este o decizie care revine organizației înseși, nu unui instrument care doar măsoară.
Este important, în acest context, să se păstreze clar distincția între ce face această măsurare și ce nu face. Care este diferența dintre a susține AI și a fi înlocuit de AI face explicită această distincție: această măsurare se referă la capacitatea de susținere, nu la ce sarcini ar putea fi preluate de AI. Cine se uită doar la o fereastră de chat pentru a determina dacă organizația este pregătită ratează cea mai mare parte din ce mai trebuie construit — ce nu vedeți dacă cunoașteți doar fereastra de chat arată ce se află dincolo de aceasta.
Măsurarea maturității, inclusiv runda de plotare, este încă în dezvoltare. Cine dorește să folosească deja ceva din aceasta se poate înscrie pe lista de așteptare; nu există încă un instrument care astăzi să fie disponibil pentru completare. Dacă doriți deja să aflați cât de matură pare organizația dumneavoastră în acest moment, cât de matură este organizația dumneavoastră în privința AI oferă o primă orientare, fără precizia măsurării complete.
De îndată ce este clar dacă organizația poate susține AI, mai rămâne o întrebare separată: ce poate prelua efectiv AI în cadrul acelei organizații. Aceasta este o altă măsurare, cu o altă scală. Scanarea muncii de la FTE TO AI calculează, per sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI, pe baza sarcinilor așa cum sunt executate în prezent. În timp ce această pagină se referă la pregătire, scanarea muncii se referă la conținut — și ambele răspunsuri sunt necesare înainte ca discuția despre ritm să devină cu adevărat concretă.
Vraag maar wat er moet staan voordat AI in uw organisatie kan landen.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.